„Miracolul” stațiunii balneare de la Bala

Divertisment

Localitatea Bala este situată la 50 kilometri de Drobeta Turnu Severin, pe vechiul drum al sării amenajat din vremea romanilor pentru a face legătura între castrul roman din Drobeta cu fortificația din satul arondat Cîrșiu.

Directorul stațiunii balneare din Bala, Constantin Cîtu, mărturisește că în zonă s-au descoperit, conform unui studiu semnat de istoricul cercetător Dumitru Berciu, sesterț de bronz de la Traian și resturile unor cuve din lemn de stejar, dovadă că apele tămăduitoare și nămolul negru de sub dealul Chiciora (altitudine 369 metri) erau cunoscute încă de pe timpul romanilor.

„Istoria ne spune că în timpul lui Mircea cel Bătrân în preajma complexului balnear de astăzi se aflau grajdurile domnești unde erau aduși și întreținuți caii răniți în lupte, cei bătrâni și bolnavi. Într-un document datat la 10 iunie 1415 marele voevod, stăpân peste toată Țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți încă și către părțile tătărești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dîrstorului, încredințează satul Bala, cu inima curată și luminată, unor boiernași care s-au evidențiat în luptele împotriva turcilor”, a afirmat Cîtu.

Potrivit sursei citate, un alt document atestă localitatea Bala și împrejurimile în 15 februarie 1692. „S-au descoperit documente despre existența localității datând și din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de Schwantz cu numele de Bahla, iar în Conscripția de la 1727 este consemnată în Plasa de Mijloc a ispravnicului Staico Glogoveanu, drept moșie megieșească cu 72 familii (39 megieși, 18 birnici, 2 nevolnici și 11 văduve), avuția acestora fiind, printre altele și cinci izvoare cu apă termală”, a precizat Cîtu. El susține că izvoarele străvechi din acele vremuri sunt cunoscute și acum sub același nume: izvorul de ochi, izvorul alb și izvorul de iod, apa ultimului, spune legenda, ar fi fost utilizată chiar și de Tudor Vladimirescu care și-a vindecat, întors din tranșeele din Rusia, o durere la genunchiul drept.

„Prima amenajare a unei stațiuni la Bala începe în jurul anului 1900, pe culmea dealului făcându-se câteva barăci din lemn, primitive, și două ștranduri pentru tratarea bolnavilor cu miraculosul nămol. Izvoarele minerale de aici au fost cercetate de către Gh. Murgoci (1898-1907), I. Ionescu-Argetoaia (1914), Al. Codarcea (1940-1941), M. G. Filipescu (1942), N. Oncescu și Th. Joja (1952), Fl. Marinescu și echipa (1956-1960), I. Focșa (1960), A. Zberea și echipa (1965-1966), V. Dragoș (1967-1970), I. Dumitrescu (1968), Al. Gheorghe, C. Calotă (1972). Toți aceștia, la timpul lor, au stabilit că zăcămintele de apă minerală și nămol terapeutic sunt inepuizabile”, a spus Cîtu.

Directorul stațiunii Bala a arătat că după 1970 în perimetrul-miracol s-a forat un puț de 2.270 metri, de unde apa izvorăște cu un debit de aproape 0,6 litri/secundă la o temperatură cuprinsă între 28 și 34 grade Celsius, ea fiind o apă minerală hipo-mezotermală, oligominerală, sulfuroasă, fără o dominantă chimică, asemănându-se prin compoziție cu izvoarele nr. 24, 11 și 12 de la Olănești, cu izvoarele nr. 7 și 14 de la Călimănești și cu izvoarele de la Mangalia.

„În cura internă apa este folosită în afecțiuni gastro-intestinale, gastrite cronice, ulcer, în dispepsiile intestinale de fermentație, în afecțiunile hepatobiliare, în alergii alimentare, în colecistite simple sau litiazice, în urmări după intervenții pe vezica biliară, în cataracte cronice ale căilor aeriene, în curele de diureză, în litiazele renale, în infecții renouretrale, în intoxicații cu metale grele.În cura externă apele pot fi folosite în reumatisme cronice, artrite sau artroze, în tulburări ginecologice și afecțiuni dermatologice, ale aparatului locomotor, oftalmologice, ale sistemului nervos periferic”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul stațiunii balneare Bala, Constantin Cîtu.

În opinia sa, nămolul sapropelic, care „trăiește” atâta vreme cât este folosit aici, la Bala, cu efecte benefice, este format prin acțiunea apelor termo-minerale după modalitatea vulcanilor noroioși, el menținându-și calitățile terapeutice datorită unor plante specifice zonei „care este socotită o adevărată turbărie, însă subterană”.

„Conform specialiștilor compoziția chimică a nămolului mineral cenușiu-vinețiu, cu impregnații de culoare neagră, care se găsește sub pătura superioară de nămol curgător, negru-cafeniu cu resturi vegetale, dezvăluie originea factorilor care au luat parte la formarea lui: apă, substanțe volatile, substanțe minerale, celuloză, acizi”, a arătat Cîtu.

Nămolul terapeutic de la Bala, miracolul care redă oamenilor tinerețea fără bătrânețe, este utilizat în tratarea reumatismului degenerativ, reumatismului articular, a stărilor alergice, a afecțiunilor ginecologice, a afecțiunilor sistemului nervos periferic, a sechelelor musculo-articulare după traumatisme. În fiecare lună ajung în stațiunea modernă, cu un hotel cu patru etaje, aproape 450 de bolnavi.

„Ei vin aici prin Casa Națională de Pensii din întreaga țară, din Suceava, din Jimbolia, din Tulcea, din Călărași și chiar din străinătate. Faima noastră va fi continuu dată de izvoarele tămăduitoare și de nămol. Vin oameni suferinzi în baston și pleacă ca niște voinici”, mai spune Constantin Cîtu, rătăcindu-și privirea pe filele unei monografii cu filele îngălbenite a stațiunii Bala, pe care „din greșeală, cartografii au uitat să o treacă pe harta României”.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *