Ruinele Podului lui Apollodor din Damasc, între mit și realitate

Divertisment

Construit între anii 103-105 peste fluviul Dunărea, la est de Porțile de Fier, la cererea împăratului Traian, Podul lui Apollodor din Damasc avea să devină una dintre minunile Imperiului Roman. Scopul construcției a fost acela de a permite trecerea în Dacia a legiunilor romane interesate de sarea și aurul populației autohtone.

Tehnica reală utilizată la realizarea podului peste Dunăre nu se cunoaște în întregime, lucrarea inginerului-arhitect Apollodor pierzându-se, dar până la noi au ajuns unele detalii pe care le aflăm în lucrările istoricului Dio Cassius, ale poetului bizantin Tzetzes, Chiliades și Procopius din Caesareea. Datorită acestora aflăm că podul, cu o lungime de 1.135 metri, o înălțime de 18 metri și o lățime de 12 metri, lega castrul Pontes, situat pe malul sudic al fluviului, cu cel din Drobeta.

Profesorul univ. dr. Tudor Rățoi, director al Direcției Județene Mehedinți a Arhivelor Naționale, crede că, într-adevăr, pentru a construi acest pod s-a deviat cursul fluviului, s-au executat 20 de cofraje tip batardou din bârne din stejar cimentate între ele, în care s-au zidit blocuri cioplite în calcar nisipos de forme paralelipipedice, trapezoidale și pătrate, brăzdate de șănțulețe de 7 cm, amestecate cu mortar și îmbrăcate cu zid de cărămidă lucrat pe uscat și s-au folosit pompe speciale pentru evacuarea infiltrațiilor de apă din aceste incinte.

,,În primăvara anului 105 d.Ch., când a fost terminat, Senatul roman a emis o monedă în cinstea lui Traian (optimo principi), cu imaginea stilizată a podului pe sub care trece o corabie. Pe Columna de la Roma, de asemenea, se poate distinge o imagine stilizată a podului, care permite aflarea tehnicilor de îmbinare a lemnului si pietrei. În prim-planul imaginii cioplite în piatră, este înfățișat împăratul Traian în fața altarului pregătit pentru jertfă. În spatele acestuia se află suita sa unde, probabil, este prezent și arhitectul Apollodor din Damasc’, a declarat, pentru AGERPRES, prof. univ.dr.Tudor Rățoi.

Valorificând izvoarele istorice la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, s-a reconstituit podul în întregime, prilej de a constata că suprastructura acestuia a fost executată din lemn. Bolțile aveau o deschidere de 33 de metri, fiecare compunându-se din trei arcuri de stejar suprapuse paralel, legate cu clești dubli din bârne, dispuși radiant pe o înălțime de 9 metri, lucrare specifică constructorilor din India și China. La rândul lor, autoritățile din Drobeta Turnu Severin au realizat, pe baza originalului, un tronson identic pe care l-au amplasat la intrarea dinspre apus a localității.

,,Astăzi se mai păstrează doar trei dintre picioarele din cărămidă ale podului. Unul în localitatea sârbească Kostol, celălalt la Drobeta Turnu Severin. În urmă cu aproape 35 de ani, s-a încercat ridicarea unuia dintre picioarele podului situat pe malul stâng al Dunării la o cotă de + 5 metri, pentru a nu mai fi lăsat în apă. Cu toată tehnica acelei epoci, nu s-a reușit desprinderea sa de pe soclu, dovadă că materialul utilizat, a cărui rețetă de preparare nu se cunoaște nici astăzi, este foarte rezistent’, a afirmat Tudor Rățoi.

În legătură cu distrugerea Podului lui Traian peste Dunăre există mai multe ipoteze. Potrivit scrierilor lui Dio Cassius, împăratul Hadrian (117-138) ar fi făcut-o, deoarece considera că podul reprezentanta un pericol pentru Moesia în cazul unui atac al barbarilor. Alte surse atribuie distrugerea podului împăratului Aurelian (270-275) în timpul abandonării Provinciei Dacia, când pune bazele Daciei Aureliene pe teritoriul de astăzi al Serbiei.

,,Cele 20 de picioare ale podului au rămas intacte peste 18 secole. Sunt dovezi care susțin că în timpul secetei din 1856 acestea au fost observate, iar în 1906, Comisia Internațională a Dunării a hotărât distrugerea a doi stâlpi care stânjeneau navigația. Operațiunea respectivă a continuat, în 1932 rămânând 16 stâlpi, în vreme ce în 1982 arheologii au mai descoperit 12 stâlpi, astăzi mai fiind în picioare, pe malul românesc, doar doi’, a explicat Tudor Rățoi.

Conservarea-restaurarea acestora, declarați monument istoric în Lista gestionată de Patrimoniul Cultural Național aflat în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, s-a realizat în două etape, una din 2003, cealaltă se află în curs de realizare.

,,Prin promovarea unui proiect european s-au obținut de la Uniunea Europeană 36,2 milioane de lei, iar de la Guvernul României 13,5 milioane de lei, pentru efectuarea unor lucrări de transformare a Complexului Muzeal al Regiunii Porților de Fier în produs turistic. Printre obiectivele principale ale proiectului se numără refacerea Castrului roman, conservarea amfiteatrului roman descoperit în 2010 și a ruinelor celor două picioare ale podului’, a concluzionat istoricul Tudor Rățoi.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.