Situată la 17 kilometri vest de Drobeta Turnu Severin, mănăstirea Vodița este considerată cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar a Țării Românești și primul așezământ monahal din România devenit samovlatie, conform regulilor bisericii orientale rânduite de Sfântul Vasile cel Mare.
Biserica acesteia a fost ridicată în perioada 1370-1372 de Sfântul Nicodim de la Tismana cu sprijinul lui Vlaicu Vodă (1325-1377), ban de Severin și duce de Făgăraș, la sfințire hramul ei fiind ales „Antonie cel Mare”.
Întâiul stătător al Episcopiei Severinului și Strehaiei, PS Nicodim, cel dintâi stareț al bisericii din lemn, construită în stil maramureșan, care se va înălța în 1991 cu scopul renașterii viitorului complex monahal Vodița, a precizat pentru AGERPRES că biserica inițială a mănăstirii, conform lucrărilor de specialitate, a fost, la vremea respectivă, un monument al arhitecturii sacrale românești ridicat pe plan triconc.
„Sfântul lăcaș a fost executat din piatră prin utilizarea unui sistem propriu de boltire susținut de pilaștri aflați de o parte și de alta a absidelor laterale. Acest tip de construcție a fost numit tipul Vodița frecvent în arhitectura Țării Românești până în secolul al XVIII-lea”, a afirmat PS Nicodim.
Un document scris pe pergament în limba slavă, aflat în inventarul Arhivelor Naționale, indică faptul că Vlaicu Vodă dăruiește în anul 1374 ctitoriei sale, Mănăstirea Vodița, trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre și alte bunuri, lucru care dovedește importanța pe care domnul Țării Românești o atribuie acestei citadele a ortodoxiei românești.
Istoria susține că Nicodim cel Sfințit, care a trecut Dunărea înot pentru a-și urma visul duhovnicesc, era de neam macedo-român, născut la Prilep, în sudul Serbiei, în jurul anului 1320, înrudit cu familia despotului Lazăr și a domnului Țării Românești, Nicolae Alexandru Basarab. Își face ucenicia la Muntele Athos și se călugărește în Mânăstirea Hilandar, unde va ajunge egumen și protoepistat în conducerea Sfântului Munte.
„Înainte de a ajunge în Țara Românească cuviosul Nicodim a întemeiat la sudul Dunării două mici așezări monahale, Vratna si Mânăstirița, leagănul neamului românesc din Serbia. După Vodița, după un conflict cu muntenii din zona Ponoarele, unde în apropierea Podului lui Dumnezeu intenționa să înalțe o biserică, el ajunge la Tismana. De numele său sunt legate și lăcașele oltene de la Gura Motrului și Vișina, Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, unde a scris un Evangheliar slavon (1404-1405)”, a adăugat episcopul Severinului și Strehaiei, Nicodim.
La Vodița, aflăm din cărțile și manuscrisele vechi ale academiilor sârbe și române, Sfântul Nicodim de la Tismana a găsit o sihăstrie a unei comunități de călugări vlahi. De asemenea, tot în acestea s-a descoperit informația că însuși Ștefan Lazarovici al Serbiei, în anul 1406, întărește puterea sfântului lăcaș asupra a zece sate sârbești ca metocuri.
„De fapt, la insistențele cneazului sârb, Nicodim, slujitor de altar la Vodița, a mijlocit la Constantinopol, împreună cu ucenicii săi — Isaia și Partenie — împăcarea Bisericii Ortodoxe Sârbe cu Patriarhia Ecumenică. Datorită celebrității de care se bucura ctitorul mănăstirii a fost înzestrată cu moșii și venituri domnești, datorită lor ea transformându-se într-un puternic centru al ortodoxismului în regiunea dunăreană”, a mărturisit episcopul Nicodim.
Atât la Vodița, cât și la Tismana, Nicodim era înconjurat de spirite luminate, aceștia reușind să întemeieze la Tismana o vestită școală de caligrafi și copiști de cărți bisericești, renumită în toată Peninsula Balcanică. La bătrânețe, Cuviosul Nicodim, după ce lasă treburile și grija celor două mănăstiri, Vodița și Tismana, ucenicului său, ieromonahul Agaton, el retrăgându-se în peștera de deasupra mânăstirii, unde își va petrece toată săptămâna în post, în priveghere și neîncetată rugăciune, iar duminica cobora pentru săvârșirea Sfintei Liturghii. Va urca la cele veșnice la 26 decembrie 1406, sfintele sale moaște fiind așezate în mormântul din biserica Mănăstirii Tismana.
„După 1493, mănăstirea Vodița a funcționat ca metoc. În anul 1500 sfântul lăcaș a fost refăcută de Radu cel Mare. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea așezământul de cult a fost devastată de turci. Lucrările de reconstrucție a acestuia au început în anul 1991 prin inițiativa Fundației Vodița din Drobeta Turnu Severin. A fost târnosită în anul 2001”, a precizat episcopul Severinului și Strehaiei, Nicodim.
Mănăstirea Vodița este cea mai vizitată mănăstire din sud-vestul României, datorită așezării sale pitorești într-o vale a munților Mehedințiului, a căror gleznă de piatră este scăldată de apele liniștite, mustind de lumină, ale Dunării.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.